Daniel Dobre utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Numarul 3. Si ultimul


Sunt prea inversunat.
Sunt prea agresiv.
Luptele politice se castiga „cu vorba dulce”, nu cu „adevarul gol golut”.
Incerc sa imi fac „capital politic” pe spatele unor oameni care „s-au jerfit” pe altarul APAIR.

Un lucru insa nu s-a spus. Inca. Dar il spun eu, acum: sunt frustrat!
Exact, ati citit bine. FRUSTRARE! Acesta este cuvantul care reflecta cel mai bine starea de spirit, dupa lunile de vice-presedinte in APAIR. Dar, ca sa intelegeti, sa vedem contextul.

In primavara mi-am depus candidatura pentru postul de vice-presedinte. Era din nou acel moment al anului in care urmau alegeri si nimeni nu voia sa candideze. Repet, nimeni. Asa ca, ne-am trezit unii, pe ultima suta de metri asa cum se intampla de obicei pentru ca parca nu prea iti vine sa faci asta, stiind sau cel putin intuind ce urmeaza. Adica mult timp alocat, business pierdut, suturi in fund din toate directiile, etc.
Dar am facut-o. Eram inca in campania „Oameni pentru Oameni” si era etapa „convingeti oamenii sa candideze”. Cand am decis sa fac asta? Dupa ce am asistat la o discutie, la tigara pe balcon, intre „cel a carui nume nu poate fi rostit”(stiu cum suna asta, dar am fost notificat sa nu ii mai folosesc numele in comunicari scrise sau whatever si ma conformez) si alti membri APAIR. Discutia era ceva de genul: „Ce facem fratilor, ca nu avem candidati! Iar!”
Cu cateva luni inainte, l-am intrebat pe omul pe care il respect cel mai mult si care chiar stiu ca s-a jerfit bine intentionat si fara nici o recompensa reala, daca asa cum ma stie el, sunt pregatit sa ma implic. Si am convenit amandoi ca nu. Ca „nu duc”. Asa ca imi luasem gandul si nu era nici macar o urma de intentie.
Doar ca, am vazut o criza. Si niste oameni care imi erau dragi si pe care ii respectam, in impas. Am aflat si cine mai candideaza apoi, adica cu cine „as fi in echipa”. Adaugati la asta si faptul ca atunci cand a ales sa candideze la Presedinte Ales, prietenul si colegul meu Mihaita Moldovan mi-a zis: am nevoie de ajutorul si sustinerea ta, vei fi acolo langa mine? Si eu am zis DA si am fost langa el, cum si cu ce am putut.
Asa ca, coraborand toate astea, am zis: la naiba, Dobre, nu ai nevoie de asta, nu e momentul sa faci asta, nu vrei sa faci asta....dar cand naiba ai facut tu lucrurile rational si calculat? Just do it, ca altfel e groasa pentru APAIR.
Recunosc ca am si gandit ca merit sa ma chinui nitel. Pentru ca uite, ce oameni misto sunt in APAIR, ce dedicati sunt ei si ce grija au ei de tot si de toate. Iar eu ca ultimul bou, stau si latru de pe margine. Implica-te Dobre, ca si daca te chinui, asa iti mai speli din pacatele trecutului. Din lipsa de implicare anterioara.
In plus, nu are cum sa nu fie bine. Uite, ii vei avea pe „cel fara de nume”, care este un lider adevarat, un om implicat, asumat. Cu care ai tras cot la cot in campania cu Ucraina si alături de care ai pierdut nopti si zile. Care a venit sa te ia cu masina de la aeroport, atunci cand ai lesinat in terminalul de plecari si te-au intins paramedicii pe masa, sa te injecteze. Omul asta merita sa ii fii alaturi, sa il sustii.

Asa ca am facut asta. Si am intrat in hora. Intr-un CD cu Toma Filipovici, iesit din mandatul de Presedinte, cu Mihaita Moldovan, proaspat intrat in mandat, cu George Mihaita pe care il cunosteam foarte putin, dar parea baiat de comitet(si aici chiar nu m-am inselat, este!) si cu colegul meu de birou din stanga, dar si coleg de campanie alaturi de care am carat mancare, bagaje, animale si cazat oameni atata timp, uneori pana la epuizare, Victor Ion. Care nu doar ca a muncit in campania aia, ci efectiv a rupt muntii.
Asa ca am zis: ba, o sa fie misto! Doar oameni faini peste tot, in jur, n-are cum sa nu iasa bine! And again, i was so fucking wrong.

A inceput „dansul”. Nu stiu daca stiti, dar eu si Victor chiar ne intelegem bine. Simtim cumva ca ne stim de-o viata, chiar daca „viata” asta sunt de fapt doi ani. Ei, pentru ca „al fara de nume” a fost cavaler de onoare la nunta lui Victor, ne-am luat noi piciorusele la spinare si ne-am dus peste „nameless”. Cu ce? Cu asta: ia zi boss, ce avem de facut, cu ce putem ajuta, unde dam cu sapa, unde punem caramizi?
A urmat o serie de „interviuri”, de interogatorii, de verificare a credibilitatii, de ziceai ca dam examen la CIA. Noi insistenti: bai nene, hai sa facem, vrem sa ajutam, vrem sa punem umarul.
N-are rost sa plictisesc cu detalii. Ideea e ca am facut tot ce ne-a stat in putinta sa asiguram pe respectivul si pe cei din jur, ca venim in pace si cu ganduri de fratie. Ei na...cine sa ne creada....
Cumva in perioada aia, personal traiam cu parerea ca unii exagereaza cand ne spun „e o treaba pe aici, de nu vrei sa stii”. Hmm..
Am vazut ca nu ajungem nicaieri. Si ca la fiecare incercare a nostra de a ne face cunoscute intentiile si ajutorul, tot ni se raspunde cu „trimite-mi pe mail”, am inceput sa ne interesam ce e de facut prin Asociatie. Si toti cu care vorbeam, ne trimiteau sa ne uitam in Google Drive. Ca e totul acolo.
Bai, ce sa zic. Am tot cautat.

Apoi, am intrat efectiv in drepturi. Ne-am inchegat ca CD. Am inceput sa lucram. Sa ne corelam. Sa relationam. Si sa ne placa sa facem treaba. Mda. Prima greseala. Am inceput sa facem.
Am zis ca Asociatia are nevoie de transparenta. In decizii si actiuni. Asa ca am decis ca fiecare actiune facuta de CD, in totalitate sau partial de membrii sai, sa fie comunicata membrilor pe newsletter. Si am inceput cu informarile din partea Presedintelui. Cautati-le pe email, le aveti. Dar n-a durat mult. Au aparut curand voci care au inceput sa conteste aceste actiuni:
-ca sunt prea multe si prea dese mailurile si agasam membrii;
-ca prea ne scoatem in fata pe noi, astia din CD si ca ce e asta, ca in Asociatia nu CD-ul face si drege, Asociatia in esenta face, de ce ne trebuie noua iesire publica catre membri, ca ce urmarim cu asta?
-ca nu e statutar sa facem asta;
-and so on and on.
Asa ca am pus frana. Ho ma, ca agitam spiritele.

Am dezbatut ce avem de facut si a reiesit ca prioritatile CD-ului si ale Asociatiei, sunt cei trei piloni:
-codul etic;
-educatia;
-mls-ul.
Bai, nu eu am setat prioritatile astea. Ele au fost setate de conducerile anterioare ale Asociatiei. Care conduceri anterioare au semnat si un parteneriat cu mls.ro si care conduceri si-au asumat niste responsabilitati. Asta, ca sa clarificam de aici, ca nu e MLS-ul meu si ca nu eu am decis ca el este important, relevant si necesar Asociatiei.  Ca mi s-a tot reprosat asta.

Si, pe langa cei trei piloni, am zis noi ca este important:
-dezvoltarea regionala; Brasov, Cluj, Iasi in primul rand; o pasiune a mea pentru Oradea si Sibiu; o revenire asupra Constantei, unde APAIR a avut cea mai buna reprezentare locala din afara Bucurestiului; cu Brasov in pole position si nu e nevoie sa va zic de ce, ca stiti;
-diversificare programa educationala, care sa cuprinda si alte cursuri si alti traineri(ah, upsss), pentru ca EDUCATIA este un pilon de baza, pentru ca este importanta pentru breasla, pentru ca aduce bani la casieria Asociatiei, pentru ca educatia are mereu nevoie de upgrade-uri, etc;
-crestere numar de membri;
-gasirea de solutii pentru a face APAIR un must have pentru agentii imobiliari.
Si o sa ma opresc la ultima de pe lista, ca aici e vorba de directie. Si de aici, e meritul lui Toma Filipovici, care a constat ca in APAIR vin oameni, pleaca oameni. Vin oameni la cursuri, invata, dar nu raman. Si pentru ca asa e el, mai pragmatic, a vazut ca motiv principal faptul ca azi, apartenenta la APAIR nu iti genereaza business. Adica, nu ai nimic de castigat din treaba asta.
Dar s-o explic si mai pe inteles:  eu, Daniel, vin la APAIR, invat la un curs, la doua, sa fac niste lucruri noi. Alea imi aduc bani. Doar ca nu e nevoie sa fiu in APAIR pentru asta, pot fi si in afara, ca tot pot veni la cursuri. Dar dincolo de cursuri, nu am nimic de castigat daca raman. Asa ca nu raman, logic.  Sau stau putin, dar dupa primul an tot plec.
Aruncati o privire pe istoricul Asociatiei. Veti vedea ca asta e adevarul.
Asa ca ne-am gandit noi, sa facem Asociatia mai „orientata catre business”. Mai „avantajoasa” pentru membri. Si dai si cauta solutii pentru a genera mai mult business pentru REALTORI, asa incat sa oprim exodul constant.

Vedeti voi, noi astia din CD, ne-am imaginat ca suntem aici pentru a gandi chestii pentru membri, pentru a le aduce beneficii. Pentru a le da motive sa iubeasca Asociatia si ea sa devina ceva fara care sa nu poti trai ca agent. Pe naiba, noi prosti. Se pare ca CD-ul are ca rol sa care mese si scaune la evenimente, sa cumpere fursecuri si sucuri si mai ales, sa promoveze direct, indirect, personal si impersonal, cu banii asociatiei sau fara, cursurile. Si ca efectiv nu conteaza ce vrei sa faci, cum vrei sa faci, important e ca fiecare trainer sa fie pupat in dos, preamarit si sa i se faca statuie. Ca tot raul din actualul scandal, ni se trage de la faptul ca „nu am apreciat suficient trainerii”. Ca nu am promovat suficient cursurile.
A da. Mai avem un repros : ca am reusit sa aducem o sponsorizare, in bani, multi si buni, pentru Asociatie. Si ca un anume domn, care a muncit anterior la relatia cu acel sponsor, nu a reusit sa ii aduca, dar si-ar fi dorit „sa nu fie dat la o parte” si „sa nu i se ia meritele relatiei cu sponsorul”. Dragule, asa este. Ai muncit la relatia cu sponsorul. Dar nu ai finalizat. Nu ai inchis. Au inchis altii. Ti-am spus atunci, iti repet acum: nu eu, nu altcineva din CD. Dar pentru ca eram noi in CD.  Ti-am spus ca ajutorul a venit din alta parte si ca persoana respectiva s-a implicat, a reusit, dar nu a dorit sa apara public.  Nu ti-am anulat meritele. Am inteles insa ca relatia este intr-un impas si am cautat solutii de rezolvare alternativa. Nu am bravat cu reusita, a contat pentru noi si pentru Asociatie ca a reusit. Nu cine.
In schimb, tu te-ai suparat ca reusita asta a venit pe acest mandat, nu pe al tau sau pe al cuiva apropiat. Si tot tipi de atunci incoace ca „este atentat la siguranta Asociatiei” faptul ca nu tu te-ai afisat cu sponsorizarea. Ne-ai vazut pe noi sa bravam cu ea pe undeva? Nu. Doar am adus. Am produs. Ne-am facut treaba. Dar ti-am luat ocazia de a brava. Sorry for that. Promit ca o sa se mai intample. Ca nu e despre „ce baiat esti tu”, e despre „ce bine e pentru Asociatie”.

Tot despre atragerea de sponsorizari e si pe mai departe. Am obtinut o sponsorizare pentru a organiza prezenta la TNI in vara. Si am facut cel mai mare, mai frumos, mai atragator si mai apreciat stand de Asociatie, din istorie. La acel eveniment, am alocat un loc special proiectului „Oameni pentru Oameni” a carui coodonator ai fost. Ai trecut pe la stand duminica dupa amiaza inainte de inchidere. Si alti oameni apropiati tie, cate o ora, doua, in vizita. Au fost insa unii care au fost aproape non-stop acolo. In targ. In standuri. Da, tot noi. Astia din CD.
Tot la targ, mizand pe cei trei piloni ai Asociatiei, am gandit standul. Am alocat o sectiune pentru educatie, una pentru cod etic si una pentru MLS.  Rezultatul? Nu e bine. Am promovat agresiv MLS-ul.
Pai mai oameni buni...Asociatia are un interes direct in mls.ro. Castiga bani din asta. Ba mai mult, Asociatia are un parteneriat semnat cu mls.ro, niste obligatii asumate. Nu actualul CD si le-a asumat. Noi doar ne-am tinut de cuvant. Super, avem niste oameni care indeplinesc obligatiile asumate ale Asociatiei. Nasol, sa-i penalizam zic.

Zicem ca am vrut sa marim numarul de cursuri. Si de traineri. Ne-am apucat de lucru. Si nu, nu e pe vorbe. E pe fapte.
Am vrut sa crestem comunitatile locale. Dar sa luam exemplu Iasi-ului. Unde CD-ul a considerat ca este momentul organizarii unor evenimente marca APAIR. Ca e momentul sa mergem acolo, sa salutam comunitatea locala si sa le multumim pentru implicare. Sa ii rasplatim cu niste cursuri. Dar ce sa vezi, a venit persoana care tinea deja legatura cu comunitatea locala si ne-a zis ca ne agitam degeaba, ca la Iasi sunt putini si nici nu sunt asa organizati, ca nu e momentul si ca tine ea aproape si ne anunta ea cand e cazul. Cazul a fost la vreo saptamana dupa, cand aceeasi persoana a anuntat ca tine un curs propriu si personal la Iasi. Pe persona fizica. Tot noi prosti...

Am vrut sa facem „sfatul batranilor”. Pentru ca am realizat ca Asociatia nu se poate baza pe un grup mic de oameni, in luarea deciziilor importante. Asa ca am inceput sa creionam „consiliul exstins”. Format din fostii presedinti, cu rol consultativ, iar de fiecare data cand CD-ul are de luat o decizie importanta, sa se sfatuiasca, in mod organizat, cu alti oameni care au mai „purtat aceeasi palarie”, au experienta si motivatia de a ajuta in luarea celei mai bune decizii pentru Asociatie. Constienti ca orice CD, oricat de destepti si frumosi ar fi aia din el, nu pot sti tot, face tot,decide corect tot. Si ca e nevoie sa fim mai multi, pentru un bine general al Asociatiei. Si da, inclusiv pentru a evita derapajele unui CD.
N-am apucat desi am inceput. Dar pana la asta...hop ca avem probleme administrative, ca nu suntem ok la judecatorie, ca nu avem cenzori, ca nu avem bani in casierie....Hold your horses, avem urgente. Si scandaluri.

Am vrut sa modificam statutul. Ca e atat de gresit si de plin de bube, ca nu e cazul sa-l modificam. Ci sa-l schimbam. Dar na, nu poti face asta de pe o zi pe alta. Trebuie timp, trebuie invatat, trebuie avocat, trebuie....dar cate nu trebuie. Hop ca nu putem, ca avem de rezolvat o situatie. Unul dintre oamenii importanti din Asociatie, a decis pe persona fizica ca va participa ca „fost presedinte APAIR” la un eveniment care nu are legatura cu Asociatia. Pentru ca omul deja si-a confirmat participarea si pentru ca deja s-a marketat public acest lucru, ce e de facut?  Apoi tot noi prosti. Discutie cu organizatorul, solicitare de ne trimite oficial invitatie catre Asociatie, decizie de la Asociatie de a numi pe respectivul sa reprezinte Asociatia la acel eveniment, totul ca la carte. Carte pe care o invatam din mers, ca na, nu suntem profesori in statut, dar ne perfectionam constant. Rezultatul: respectivul a mers la eveniment acoperit de statut si reglementari, Asociatia a fost si ea reprezentata oficial si in mod corect. Ca nu suntem idioti. Ba, nu trebuia respectivul sa faca asta, trebuiau urmariti pasii, dar e al nostru, nu-l luam pe sus. Suntem langa el. A da: cand zic al nostru, ma refer al APAIR. Nu al meu sau din CD. Sa ne intelegem.

Ne-am apucat sa gandim un proiect de SRS la Cluj. Pentru ca noi chiar credem ca APAIR nu inseamna doar Bucuresti. Am inceput sa analizam daca il facem cu trainer local sau cu invitat din afara. Dai si fa prognoze, analize, calcule. Cum iese mai bine. Il facem cu unul de-ai nostri. Si cum lucram noi la asta, hopa GREVA. Ca s-au incins spiritele pe Whatsapp intre Toma, membru al CD-ului si unii colegi din APAIR, care sunt traineri. Apoi are vreo relevanta ca discutia a fost intre Toma si x,y si z? Nu are. Brusc, se transforma intr-un conflict intre traineri si CD. Conteaza ca noi restul n-am zis nimic? Conteaza ca Mihaita in calitate de Presedinte a transmis trainerilor ca „pozitia lui Toma este strict pozitia sa personala si nu reflecta pozitia actualului CD”? Ei conteaza. Sa fie razboi!!!!
Stati ma, ce? Da’ de ce ma oameni buni? Am zis ca-i gluma. Proasta, da’ gluma. N-a fost gluma.
Au urmat niste luni in care trainerii au facut greva, anuntand ca ei nu misca un deget pana nu li se indeplineste o lista de revendicari. Printre revendicari, s-a cerut sa ne turnam cenusa in cap, sa ne asumam public ca am sarit la gatul trainerilor si ei sunt si buni si cuminti si noi, CD-ul suntem niste baieti rai, obraznici si scandalagii si ca ne cerem scuze public. Am refuzat categoria tampenia asta. Cum naiba sa ne cerem scuze pentru ceva ce nu am facut?!? Asa ca a urmat santajul: nu mai miscam un deget pana nu faceti asta!
Am cautat solutii alternative, am zis sa gasim o cale de mijloc. Am cautat mediere si din afara, de peste ocean. Ati refuzat orice. Si atunci am avut de ales, daca ramanem tari pe pozitie, ne pastram demnitatea si ne batem cu voi. Dar asta inseamna ca lasam in continuare Asociatia si membrii fara cursuri. Fara evenimente. Ca voi sunteti in greva. Sau, ne turnam cenusa in cap public, ne umilim, va dam ce ati cerut si reveniti la predat. Era mandria noastra versus interesul Asociatiei. Ia uitati-va putin pe mailuri, ce-am facut noi, astia din CD? Da, ne-am calcat pe ultima urma de mandrie si am facut ce ati cerut!
Atat de ai naibii suntem, incat iar am pus interesul Asociatiei mai presus de noi. Noi prosti.

Hai sa abordam si problema voluntarilor. Pentru ca o vad scoasa mereu in fata. Pusa pe tapet. Sub forma: nu am reusit sa tinem aproape voluntarii! Sa ii motivam. Sa ii facem sa lucreze. Pai s-o luam logic. APAIR 2.0 era grupul care gestiona activitatea voluntarilor. Si nu CD-ul era responsabil acolo, altul era responsabilul. Cat timp a functionat grupul, eu am vazut ca au existat niste intalniri constante unde persoana responsabila „scoatea la tabla” voluntarii si ii asculta din lectia predata anterior, se stabilea ca nu prea s-a facut nimic nou si se mergea mai departe la urmatoarea etapa. Si din cand in cand, erau „activati” voluntarii pentru a promova cursurile Asociatiei. „Share masiv” . Sigur, cursurile Asociatiei. Sustinute de traineri. Acum, parerea noastra, a actualului CD, este urmatoarea:
Voluntariatul in APAIR este de dorit si mai ales necesar. El insa trebuie sa fie concentrat pe idei, nu pe executie. Cumva, e absurd sa chemi niste oameni sa devina membri ai Asociatiei, sa plateasca cotizatii, ca ulterior sa ii chemi sa munceasca pentru Asociatia care ar trebui sa lucreze pentru ei. Ca dovada, voluntariatul nu a functionat.
„Nu ati reusit sa motivati voluntarii”. Corect. Sa ii motivam sa ce? Voluntarii motivati sunt cei din comisii specifice. Cei care si-au ales o „specializare”. Cei care trebuie sa se ocupe de comisii. Asa am vazut noi lucrurile. Asa ca am zis sa facem ceva in directia asta. Si am facut. Am ales din CD, cate un membru care sa se ocupe de fiecare comisie. Care sa sprijine comisia, care sa fie alaturi de ea, care sa raspunda de solicitarile voluntarilor, din respectivele comisii. Nici n-am apucat sa anuntam asta, pe newsletter, ca a inceput scandalul. Ca vezi doamne comisiile au responsabili numiti si ca noi, CD-ul, ne „bagam” peste ei si vrem sa le luam meritele. Sa ne asumam munca lor. Au inceput amenintarile cu demisiile. Cu retragerile. Cu de toate. Pai n-am luat noi taurul de coarne, incercand sa va explicam ca nu asta vrem, ci din contra, vrem sa fim un CD aproape de comisii si de voluntari? Am luat. Pai nu au aparut imediat luarile de pozitie pe grupuri, aruncatul cu acuze si datul cu batul prin gard? Au aparut.
Rezultatul: s-a ales praful. Asa ca nu noi am indepartat voluntarii.

Poate insa Asociatia sa fie „voluntariat”? Eu zic ca nu. Si ceilalti la fel. Dar sa ma intelegeti de ce, sa nu ziceti ca bat campii. O Asociatie puternica este formata din oameni puternici, profesionisti, care platesc taxe de membrie adecvate, in asa fel incat Asociatia care ii reprezinta sa aiba fondurile necesare desfasurarii activitatilor care ii sunt necesare, in asa fel incat membrii sai sa beneficieze de rezultatele acestor activitati.
Cum stau de fapt lucrurile in APAIR:
-cotizatia este infima;
-Asociatia este condusa de voluntari(CD-ul), organizata de voluntari(comisiile) si promovata de voluntari(membrii ei).
Cum ne dorim noi sa fie lucrurile:
-cotizatia sa fie pe masura veniturilor pe care agentii imobiliari le au;
-Asociatia sa detina fonduri proprii cu care sa poata angaja oameni potriviti pentru a face actiunile necesare binelui general al membrilor sai;
-Consiliul Director sa traseze directiile, iar CEO-ul Asociatiei sa duca la indeplinire taskurile, impreuna cu echipa administrativa;
-membrii sa decida prin AGA ce platforma electorala voteaza, alegand astfel CD-ul care are cea mai buna viziune pentru Asociatie.
Da. Am inteles clar ca un CD, indiferent din cine este format, nu va performa cat timp nu are niste oameni pe care sa se poate baza. Permanent. Zilnic. Sub forma platita. Pentru ca voluntariat inseamna sa aloci ce poti, cand poti. Asociatia are nevoie de dedicare constanta. Si aia dragii mei, este platita. 
Asa ca tot urlam ca ne trebuie CEO. Si tot ni se striga inapoi ca nu e nevoie. Facem propuneri de crestere cotizatie si ni se spune ca si 450 de lei sunt bani multi. Cum sa marim? Suparam membrii...
Dragii mei, agentii imobiliari sunt oameni de vanzari puternici, care au venituri bune. Frumoase. Generoase chiar. Taxa de membru trebuie sa fie mai mare. Mult mai mare. Nu suma este problema. Problema este ca azi taxa e mica, dar nici nu primesc membrii mai nimic in schimb. Asa ca ne tebuie taxe mai mari, pentru a putea livra beneficii pe masura, membrilor nostri.  Astazi, dau mai mult pe tigari intr-o luna, decat pe membrie intr-un an. Chiar crede cineva ca in acest mod, dam inainte? Alocati 2 minute pentru a analiza asta si o sa va raspundeti singuri.


Bine Dobre, am inteles, aia sunt naspa. Tu esti bun. Ne-am lamurit. E clar...
Dragilor, nu e asa. Am scris in primul punct, ca e timpul ca unii sa plece. Si ati inteles ca trebuie eventual expulzati. Nu. Ei trebuie doar sa plece din prim plan. Sa lase loc altor oameni sa vina si sa se implice. Sa „lase haturile din maini”.
Dumnezeu mi-e martor ca mi-e tare greu sa scriu asta. Pentru ca fiecare dintre voi ati facut lucruri in Asociatie. V-ati implicat. Domnule „al carui nume nu pot sa il folosesc”, am venit sa pun umarul la Asociatie, inspirat fiind de catre tine. Ti-am spus asta. Ti-o repet. La fel cum ti-am spus ca am fost dezamagit de tine. E ok, probabil si tu de mine. 😊
Va propun insa, tuturor, un exercitiu de imaginatie. Faceti un pas in spate, trageti aer in piept si priviti cu detasare Asociatia.
Se vede nevoia de schimbare? Daca o vedeti, atunci e timpul. Pentru ca unii sa se retraga si sa ramana la statutul de membri. Sa lase loc altor oameni, altor idei. Luati aminte ca omul de numele caruia se leaga insasi existenta APAIR, Dan Negulescu, a facut pasul in spate. Are o misiune si se ocupa exemplar de misiunea lui. Nimeni, nu face la fel de mult pentru APAIR decat face Dan, nemaifiind activ. Ci ramanand strict ambasadorul Romaniei in afara granitelor. Fara sa se implice in conducere, decizii, directie. Facand bine Asociatiei, fara sa ii faca rau.
APAIR nu este nici despre noi, nici despre voi. APAIR este despre toti. APAIR este inclusiv despre cei care nu sunt in APAIR.
Si ce o sa se intample daca nu facem asta, Dobre? Va fi bine dragilor. Va fi la fel cum a fost si pana acum. Vom fi la fel de multi. La fel de relevanti. La fel de implicati. La fel de vizibili. Dar este oare asta, ceea ce va doriti? Ce ne dorim? Ce avem nevoie?
Tu de ce nu faci un pas in spate Dobre? Fa tu primul pas. E ok, il fac de pe acum. Si va las aici declaratia mea politica. Considerati-o scrisoare de intentie. Pastrati-o. Si daca cumva uit de ea, sa mi-o aduceti aminte. Here we go:
Scopul candidaturii mele este acela de a permite actualului CD sa isi duca la bun sfarsit misiunea. Obiectivele propuse. Ele sunt urmatoarele:
-schimbarea statutului asociatiei;
-consiliul consultativ;
-angajarea unui CEO;
-dezvoltarea organizatiilor locale;
-cresterea numarului de traineri, pentru a putea creste numarul si tipul cursurilor sustinute de Asociatie, ca de aici sa existe beneficii extinse: bani in vistieria Asociatiei si educatie in piata imobiliara;
-cresterea MLS-ului, inclusiv prin modificarea conditiilor de acces;
-cresterea notorietatii Asociatiei, in asa fel incat sa conteze in piata, in fata clientilor, statutul de membru APAIR, iar apartenenta la brand, statutul de REALTOR si diferentierea sa fie elemente care sa aduca mai multi bani in buzunarul fiecarui agent membru!
Acesta e scopul, asta e platforma. Haideti sa facem asta. Si abia astept sa las locul, cuiva mult mai priceput decat mine. Abia astept sa intre in Asociatie oameni noi. Oameni cu experienta in management. Oameni cu putere de munca. Care sa preia si sa duca mai departe Asociatia. Fac pasul in spate si las in scris, aici, ca il fac maine, daca cineva preia platforma si si-o asuma.
Pentru cei care cred ca sunt aici pentru ca am nevoie de imagine, expunere, functie...Hell, no! Daniel Dobre exista in imobiliare din 2003. Numele asta reprezinta ceva in piata, cu mult dinainte de a fi APAIR. Numele Dobre este legat de APAIR de cateva luni. Cariera mea are 20 de ani. Nu sunt un produs nici creat, nici crescut de APAIR. Spre deosebire de alte nume, pe care daca le separi de APAIR, nu mai au nici o consistenta. Nu fac pasul asta pentru ca vreau. Ci pentru ca daca ne-ati fi lasat sa facem lucrurile astea anul asta, la anul puteam sa plec fericit acasa. Si restul cu mine si sa lasam locul liber pentru alti entuziasti.

Este timpul ca APAIR sa insemne business. Sa fie condusa ca un business. Sa genereze business. Ne asteapta vremuri grele. Winter is coming. Avem cu totii de ales intre a continua sa ne vedem, sa ne luam in brate, sa ne pupam intre noi, sa ne dam diplome si sa ne spunem intre noi ce destepti si frumosi suntem noi....Sau putem sa renuntam la atitudinea elitista, la zambetele false, la autosuficienta si mandria exagerata si sa crestem in mod real, consistent. Sa devenim o forta. Sa fim „VOCEA AGENTILOR IMOBILIARI DIN ROMANIA”. Pentru ca astazi, suntem din pacate doar „VOCEA A 230 DE AGENTI IMOBILIARI DIN ROMANIA”.
Ati facut tot ce ati putut in trecut, pentru a creste. Pentru a ne dezvolta. Pentru a performa. Cumva, nu v-a reusit. Lasati si pe altii sa incerce. Exista posibilitatea sa reuseasca. Sau poate tocmai asta e problema.

Pentru cei care se intreaba ce legatura este intre motivatiile de mai sus si campania electorala. Aruncati un ochi pe social media si vedeti cine sunt sustinatorii contracandidatei mele. Asta o sa va lamureasca.

Daca „priviti de pe margine”, fara sa fiti membri APAIR, daca va regasiti cumva printre cei care „ar vrea sa puna umarul” si va intrebati „ce e de facut”, permiteti-mi o sugestie.  Alaturati-va Asociatiei! Acum. Azi. Asociatia are nevoie de voi. De fiecare. De oricine. Agenti imobiliari sa fiti. 😊
Daca vreti sa fiti alaturi de mine, alaturati-va. Daca din contra, nu va place de mine, alaturati-va, asa pot fi tras la raspundere sau trimis acasa.
https://www.apair.ro/membri/member-registration


PS: cumva, am scris mai mult decat cititi voi. Inclusiv despre contractul de PR si marketing, despre mutarea sediului care costa degeaba multi bani in fiecare luna, despre alte realizari....dar cumva am zis sa mai las niste lucruri si pentru ziua alegerilor. Asa ca am mai taiat din text. Ironic, nu? 😊

PPS: sa nu va imaginati ca mi-a fost usor sa scriu textul asta. Sau celelalte. Ca nu ma doare ca sunt in pozitia in care am fost nevoit sa pun pe tapet, public, toate aceste lucruri. Este gresit, stiu. Nu e normal sa existe atatea disensiuni. Nu e normal sa ne afisam public. Nu e normal sa facem toate aceste dezvaluiri. Din pacate insa, exact de asta se intampla lucruri: pentru ca lumea stie ca asa ceva nu se expune public si ca nimeni nu va avea curaj sa o faca.
Las aici, in incheiere, scuzele mele catre toti membrii APAIR. Imi pare rau. Pentru toti cei care astazi, sufera. Pentru cei care nu inteleg. Pentru cei care cred ca e un cosmar. Procesul de schimbare insa este intotdeauna dureros. Si necesita curaj si determinare. Iar CD-ul asta are. Si mai necesita si un dram de nebunie. Si ala il am eu.