













Aceasta, nu este o casa.
Aceasta, este o poveste de dragoste!
Intr-o dupa amiaza insorita, am plecat din Bucuresti, sa vad "o casa". Si am ajuns sa vad o proprietate de care m-am indragostit. Iar de atunci, de fiecare data cand la birou, imi dau ochelarii jos si ma las pe spatarul scaunului inchidand ochii, imi reapare in amintire. Fiecare varf de munte ce se vede de la ferestre. Fiecare miros de iarba verde. Fiecare sunet de viata si pace ce insoteste casa asta. Glasul gros al cainelui de munte care anunta maiestos, cine e seful in cartier.
Imaginati-va ca plecati din forfota orasului, vineri dupa amiaza. Ca lasati in urma voastra orasul cu zumzet, praf, agitatie, noxe. Conduceti in drum spre "casa voastra de la munte". Apusul soarelui va calauzeste pasii spre linistea si pacea pentru care ati tanjit toata saptamana. E amurg, e liniste, e viata plina de culori in drum.
Ajunsi in Comarnic, la gara faceti dreapta si incepeti urcusul pe drumul ce duce in Secarie si mai departe in Valea Doftanei. Urmati soseaua, treceti curbele in "ac de par", iar cand ajungeti in cel mai inalt punct al drumului, inainte de a traversa spre Secarie, pe marginea unui platou montan, opriti in dreptul unei paduri de conifere. Cateva locuri de parcare discret amenajate in fata zidului verde. O alee serpuita te poarte printe conifere. Si cativa pasi mai incolo, o locuinta superba ti se desfasoara in fata ochilor! Dar oare de unde a aparut, pentru ca din strada, nu vedeai nimic, doar copaci!
O veranda. Un loc de intalnire. O zona de gratar. Un loc de joaca. O usa. O apasare pe clanta, o usoara impinge si pasesti pragul casei. Bucataria ta in fata, cu locul de luat masa. Cu baia in stanga usii si dupa ea dormitorul de pe parter. Iar mai apoi..mai apoi pasesti usor, atras de lumina precum un fluture noctur de felinar, catre livingul imens, cu multe geamuri, multa lumina si cu cea mai spectaculoasa vedere panoramica pe care mi-a fost dat sa o vad la o casa de locuit! Panoramic Brasov, terasele de la Amfiteatrul Transilvania sau casa asta. Acelasi feeling. Aceeasi emotie. Acelasi nod in gat cand te apropii de ferestre si simti efectiv ca sub tine se "casca un hau"! Ochii iti exalteaza de bucurie, picioarele iti tremura de emotie. Sufletul ti se ridica deasupra corpului. Simti ca esti mai aproape de cer. De eternitate. De divinitate.
Daca intorci capul si picioarele te urmeaza, ai sansa sa ajungi la scari. O scara duce jos, teoretic la demisol. Practic..la alt etaj. Inferior daca privesti de sus. Superior, daca te uiti de jos. Un etaj unde ai 2 dormitoare. O baie. Un spatiu de depozitare.
Iar alta scara, duce sus. Catre un alt nivel, unul care poate si pod si spatiu de depozitare. Dar care are si un dormitor. Si mult spatiu de depozitate. Si e mai mult mansarda.
Indiferent de nivel, privelistea este la fel de impresionanta. Iar tu, vei fi mereu la fel de impresionat. De uimit. De fericit. De altfel da, vei zambi permanent cat vei sta aici. Eu asta am experimentat aici. Zambet. Fericite. Satisfactie. Bucuria ca am avut ocazia de a cunoaste casa asta. Si de a imi ocupa o parte din existenta mea, cu amintirea ei.
Pentru cei tehnici, cateva detalii tehnice:
-teren total 3291 mp, cu 21 mp deschidere la strada si forma a terenului care se lateste pe masura ce avansezi;
-casa, 154 mp construiti la sol cu tot cu terasa; 200 mp utili;
-2 bai, 3 dormitoare; o bucatarie cu loc de luat masa; un living mare cat eternitatea; spatii multiple de depozitate; balcon; veranda;
-structura din lemn, zidarie BCA, izolatie spuma poliuretanica;
-apa si curent electric racordate; fosa septica; gaze in poarta, cu aviz de racordare, se asteapta doar plata taxelor de racordare pentru instalare;
-asfalt la limita proprietatii, drum circulat, de legatura, permanent ingrijit, dezapezit;
-teren cu vegetatie, cu platou unde se poate amenaja de la piscina, la loc de joaca sau foisor cu gratar si spatii de recreere.
Agentul imobiliar vede aceasta locatie ca un camin ideal de "weekend home" pentru o familie care vrea, poate si are nevoie, de un loc unde sa iti duca familia, copii, dar si pe el insusi, sa se bucure de liniste, de natura, de viata. Un loc linistit dar nu izolat. Un loc cu natura si priveliste care ti taie respiratia, dar care sa nu iti "taie" si buzunarul. Un loc unde vor creste copii sanatosi si vor trai adulti care isi vor incarca bateriile, fie ca discutam de iarba verde vara sau covor alb iarna. Unde aerul se respira, se inhaleaza si se transforma in viata.
Norocosi si binecuvantati sunt cei care care isi permit sa experimenteze constant trairile astea. Ele valoreaza cu adevarat. Ele sunt de fapt viata.