Bun gasit!
Suntem in 2025 si acesta este primul articol pe blog, din acest an. Si culmea, este primul dupa mai bine de 1 an de pauza. De ce pauza?
Pentru ca ultimii ani au insemnat avalansa de continut video si pentru o vreme, am crezut ca "era scrisului" a apus, ca nimeni nu mai are rabdare sa citeasca, ca oamenii nu mai aloca timp, ca aleg varianta mai simpla....Si da, in mare masura, asa a fost. Oamenii au ales video.
Doar ca simt din ce in ce mai mult ca totusi, cuvintele insiruite „pe hartie" revin. Ca oamenii cauta din nou substanta, in locul divertismentului. Ca seriozitatea si complexitatea, redevin actuale si interesante.
Asa ca iata, revin si eu la obiceiuri vechi. Ramane de vazut daca am avut dreptate, daca scrisul va fi din nou cautat, apreciat, inteles si asimilat.
De data asta, scriu despre "Path dependence". Dependenta de cale. Despre "obisnuita" si consecintele ei.
Mi-a atras atentia zilele trecute o imagine. Este facuta intr-una dintre zonele afectate de incendiiile din California si prezinta imaginea unei SINGURE case ramasa in picioare, neafectata de incediul care a mistuit absolut tot in jurul sau. In iadul dezlantuit din L.A., o proprietate imobiliara ramane in picioare, nearsa, locuibila, aproape intacta si neafectata.
Dupa cum sunt convins ca stiti deja, americanii sunt mari fani ai caselor construite din lemn. Ca discutam de o casuta mica, de periferie saraca, ori de conacele vedetelor de pe dealurile din Hollywood, elementul comun este lemnul. Sigur, lemnul din care sunt construite casele americane, este tratat ingnifug, dispune de o serie de caracteristici extraordinare anti-foc, dar...dar este lemn! Si evident, intr-un incediu precum cel din acest ianuarie din California, lemnul face ce stie mai bine: arde!
Incendiile de vegetatie, care ajung adevarate drame, sunt o rutina deja in State. Nu e prima data cand vad imagini de acest tip, cu acest subiect. Si de fiecare data, m-am intrebat(pe buna dreptate de altfel), de ce iti tot fac casele din lemn?
Apare un incediu...ard casele.
Vine o tornada? Le "zboara" casele.
E sezonul urgananelor? Le "muta" casele in alt oras.
Cu toate astea, dupa fiecare "urgie", oamenii astia isi reconstruiesc casele, tot din lemn! Zici ca o fac special!
Evident, m-am gandit ca exista explicatii rationale care tin de costuri. O fi mult mai ieftin sa iti construiesti casa de 5 ori intr-o viata, din lemn, decat sa o faci o data si bine, din caramida, cu betoane si fier!
Sau poate n-au statii de betoane suficiente, n-au si ei un "Romcim" care sa le livreze ciment. Deja ma gandeam ca ar fi o piata de desfacere extraordinara pentru cei de la Dedeman. Va dati seamna? Deschizi un Dedeman in L.A., le vinzi alora fier beton de 14, saci de ciment...om te faci!
Eram convins ca exista o explicatie pentru pasiunea asta pentru lemn, a americanilor. Doar ca nu o gaseam. Am analizat si varianta "casele pe structura din lemn sunt mai elastice si California e zona seismica, reactioneaza mai bine la cutremure". Doar ca ce sa vezi, mania asta cu lemnul e valabila in toate statele americane, nu e ceva exclusiv californian!
Azi am dat insa de ceva interesant. Pe una dintre platformele de social media, am gasit un material video care pornind de la imaginea casei singuratice neatinse, in timp ce restul sunt puse la pamant de foc, autorul discuta fix despre situatia caselor distruse si despre faptul ca toate cele mistuite de flacari sunt case din lemn, in timp ce putinele case neafectate sau cel putin neafectate grav de incedii, sunt cele construite din carmaida, beton, fier.
Iar autorul postarii are si o explicatie. Si nu este una usoara.
Pornind fix de la aceeasi intrebare(de ce insista americanii sa construiasca case din lemn), el vine cu o explicatie la care nu ma asteptam. Respectiv "este o chestiune de obisnuinta". Path dependence.
Dar haideti sa vedem ce inseamna asta. Iata o traducere: „dependența proceselor decizionale sociale viitoare și/sau a rezultatelor socio-ecologice de cele care au avut loc în trecut.”
Mergem mai departe, cu explicatia detaliata: „dependenta de cale se referă la noțiunea că alegerile făcute într-un moment anterior pot pune în mișcare un anumit curs de dezvoltare societală care poate afecta alegerile departe în viitor. Acest proces se manifestă adesea ca un fel de inerție istorică, prin care alegerile timpurii limitează gama de alegeri viitoare posibile într-un mod care reproduce aranjamentele sociale stabilite.”
Practic, ce ne spune omul asta, este ca americanii continua sa isi construiasca si reconstruiasca casele din lemn, in loc sa foloseasca alte materiale, pentru ca...ei bine, pentru ca asa au fost invatati, obisnuiti! Ca s-a creat un precedent si ca datorita lui, s-au creat niste sisteme bazate pe o "cale".
Atunci cand a inceput dezvoltarea Statelor Unite, de la stadiul de "preerie", la stadiul de "metropola", oamenii vremurilor au ales ca materiale de constructie lemnul, pentru ca il gaseai la tot pasul, pentru ca era gratis sau foarte ieftin, pentru ca era usor de folosit si raspundea nevoilor. Mai departe, datorita faptului ca na, in vestul salbatic, nu prea iti venea sa iti faci casa din stanca si sina de cale ferata, ca oricand te putea lovi un glont la "saloon", era buna orice baraca in care sa traiesti.
Ce s-a intamplat mai departe in istorie, este ca s-au creat niste precedente. Pornind de la "ne facem case din lemn", o decizie care a creat o "cale(path)", mai departe au urmat alte decizii strategice: infiintam gatere, facem din tamplarie si dulgherie o arta si cat mai multi americani vor fi "carpenter", ridicam fabrici de structuri usoare de case, la facultatile de constructii ne axam pe programa bazata pe lemn, etc...Ani, dupa ani, dupa ani...calea(the path) aleasa, a dus la "dependenta de cale"(path dependence). O decizie initala a fost transformata in rutina, iar rutina a dus la crearea altor strategii complementare "caii". Iar astazi, americanii sunt dependenti fix de aceasta "cale".
Si haideti sa vedem cum se manifesta. In curand incendiile din L.A. se vor termina. Mii de case vor trebui refacute, de la zero. Acei mii de oameni care au nevoie de o casa, de casa lor, vor incepe sa angajeze antrepenori, designeri, arhitecti, echipe.
O casa conventionala, din lemn, de la zero la covoare si draperii, cred ca e gata in 3 luni de zile. Maxim. Pentru ca exista forta de munca specializata, pentru ca exista rezerve de materie prima, pentru ca exista posibilitati de productie ridicata, solutii de transport, de montaj, de executie, de racordari la utilitati, etc, etc, etc.
Te gandesti cumva ca parca dupa evenimentul asta, ai vrea casa din caramida, cu beton mult si fier beton de 18, sa "reziste"? Hmm....pai e complicat, ca nu ai materiale, singurul sau unii dintre singurii arhitecti din oras care stie sa proiecteze asa ceva e super aglomerat, cei de la "urbanism" se scarpina in cap ca nu stiu sigur cum sa iti dea aprobare, dirigintele de santier se intreaba deja de unde o sa ia el atata beton cat vrei tu in placi, in stalpi si in centuri si tot asa. Cam in 2-3 ani e gata noua ta casa. Daca te apuci azi.
Si mai e o problema: ce vor zice cei din jur? Cum te vor privi vecinii? Cumva ca pe unul care vrea sa fie "mai rasarit" decat ei? Ce vor zice cei din familie? Cumva ca "that's not the american way"?
Si cat o sa te coste? Ca nu o sa fie ieftin...O sa merite? O sa fii in siguranta? O sa ai liniste cand pornesc sirenele in oras peste cativa ani? Da. O sa te coste putin? Nu.
Pentru ca exista o "dependenta de cale", sau mai usor de inteles, pentru ca suntem obisnuiti sa facem lucrurile intr-un anumit fel si pentru ca totul in jurul nostru ne indeamna spre un anumit „tipar”, alegem de cele mai multe ori cand trebuie sa reluam un proces, acelasi mod de rezolvare pe care l-am mai ales si anterior, sau cel pe care stim ca cei din jurul nostru/cei dinaintea noastra, l-au ales.
Acum haideti sa revenim putin pe plaiurile noastre. Haideti sa privim putin la ce se intampla acasa. Ne plangem mereu ca "tara asta nu da inainte". Ca "aceeasi hoti in parlament, care fura si nu fac nimic pentru tara". Dar cumva, de 30 de ani incoace, votam constant aceleasi partide, aceeasi oameni si aceleasi idei.
Avem in ADN o "cale" intiparita, cea a iobagilor luptatori. Din vechime, revolta pleaca de jos, de la "taranul care lupta pentru glia stramoseasca" si iata ca si in 2025, avem "o lupta a romanilor nationalisti, iubitori de patrie si traditii" cu "globalistii, sorosistii, capitalistii" si toti cei care sunt azi, ceeace erau acum o suta sau doua de ani reprezentatii marilor puteri asupritoare, fie ele turcesti, unguresti, austriece sau de alta factura. Ba mai mult, cumva, in ADN-ul romanului exista o trasatura pregnanta de sacrificiu, de "greu", o manie infioratoare de "a se chinui" in detrimentul lui "hai sa vedem ce alte solutii mai sunt". Suntem un popor care am ales mereu "calea cea grea". Care am preferat "sa ma chinui eu cum stiu", in loc sa cautam solutii alternative si mai bune.
Dar sa ajungem „unde ne doare”. Adica, la imobiliare.
Romania anului 2025, este tara unde co-exista doua sisteme de lucru. Intermedierea si reprezentarea exclusiva. Nu voi face aici paralela intre cele doua sisteme, nu este locul(si nici spatiul necesar) pentru a relua discutia. Ce vreau insa sa pun in discutie este urmatorul aspect: desi sistemul de reprezentare exclusiva are beneficii majore, pentru fiecare dintre cele trei parti implicate intr-o tranzactie imobiliara, totusi, majoritatea „actorilor”(vanzator, cumparator, agent), aleg in continuare sa lucreze in sistemul clasic de intermediere.
Si nu te poti opri sa nu te intrebi: bai, dar de ce fac oamenii asta?!?!
Curios, dar raspunsul este acelasi: Path dependence.
Da, exact. Puterea obisnuintei. Ne lovim de un "inamic" greu, respectiv cel al "OBISNUINTEI". Calea batatorita. "Nu e bine cum zici tu, e bine cum stiu eu ca se face!"
Incearca tu cititorule, sa schimbi opinii in jurul tau. Opreste pe oricine pe strada, sau la metrou, ori a tigara in pauza la birou si incearca sa schimbi convingeri. O sa vezi ce inseamna asta. Si ce presupune.
Dupa ani de zile in care romanii au fost invatati ca "imobiliarele" se fac intr-un anumit fel, vin azi o mana de agenti imobiliari sa le spuna ca tot ce stiu ei despre acest fel, e gresit si ca exista o solutie mult mai buna pentru ei. Rezistenta la schimbare este enorm de mare! Vedeti spectrul alegerilor.
La fel si aici, rezistenta oamenilor la a accepta si intelege sisteme si solutii noi, este imensa. Si nu, nu intelegeti gresit. Nu e ca si cum oamenii ar intelege mai bine sistemul de intermediere imobiliara(sau ar sti sa il practice, in cazul agentilor imobiliari), decat pe cel de reprezentare exclusiva. Doar ca sunt mai familiarizati cu el. "Le suna cunoscut". In plus, si vecina face asta, o face si colegul de birou, asa a facut-o si varul Vasile ..Toata lumea o face! Si o face la fel! :P
Indiferent despre ce discutam, "lupta" de a schimba mentalitati, credinte, acel "las ca stiu eu" in "dar pe asta n-o stiam", e una imens de grea.
Iar acesta este si motivul principal pentru care putini agenti imobiliari din Romania,au ales azi sa practice acest mod de lucru. Pentru ca inainte de a lupta pentru vanzarea unei proprietati, agentii imobiliari de reprezentare au de dus o lupta initiala de schimbare de mentalitate a vanzatorilor si a cumparatorilor. Iar la final, dupa doua "batalii" castigate, esti platit o singura data! Economic vorbind, nu prea are sens.. :P
Din aceste motive:
- numarul agentilor imobiliari membri APAIR este inca unul destul de mic.
-numarul proprietatilor imobiliare vandute in regim de reprezentare exclusiva, este inca destul de mic.
-numarul celor nemultumiti ca urmare a efectuarii unei tranzactii imobiliare, este inca destul de mare!
Tot din aceleasi motive, numarul vanzatorilor de proprietati imobiliare care aleg sa lucreze cu un agent imobiliar in sistem de reprezentare exclusiva este inca destul mic.
Si la fel, in cazul cumparatorilor care aleg sa isi angajeze un agent care sa ii reprezinte exclusiv in cumparare unui imobil.
Iata asadar ca avem o concluzie, la finalul acestui material. Nu este cea mai dorita, dar e totusi ceva. Concluzia ar fi ca avem o solutie pentru o piata imobiliara moderna, transparenta, onesta. Cu toate astea, peste 80% dintre cei care alcatuiesc piata imobiliara, o evita. O neaga. O denigreaza chiar. De ce? Din obisnuinta... Pentru ca nu face parte din „calea batuta” de predecesori. Pentru ca nu e „conventionala”.
Si atunci, ce e de facut? Pentru a face sistemul de reprezentare exclusiva mai cunoscut, mai apreciat si mai pregnant in piata.
Evident, am cateva idei. Dar sunt extrem de curios sa aflu care este parerea ta. Fie ca esti vanzator, cumparator sau agent imobiliar.
Asa ca te intreb:
-stii ce este sistemul de reprezentare exclusiva?
-cum ti se pare, in raport cu sistemul de intermediere?
-ce putem noi, agentii imobiliari, sa facem mai mult, pentru a ajunge informatiile despre reprezentarea exclusiva la consumatorii de servicii imobiliare?
Iar daca esti un potential client, vanzator sau cumparator, as fi tare interesat sa aflu care sunt asteptarile tale, in ce priveste relatia cu un agent imobiliar!
Asta a fost tot de data aceasta. Dar promit ca voi reveni si cu un alt subiect la fel de important, saptamana viitoare. Tot pe blog, tot marti. V-am salutat!
