Fundatia viitorului: Educatia!

Intrăm în 2026 cu o concluzie lucidă, dar dureroasă: României îi lipsește o fundație solidă – EDUCAȚIA.

Contrar discursurilor uzuale care arată cu degetul spre tineri, această analiză nu este despre „generația de mâine”, ci despre generația mea. Este o introspecție necesară asupra celor care suntem astăzi la maturitate, o generație care resimte acut consecințele unui vid educațional perpetuat timp de peste trei decenii.

I. Radiografia unui context social fragil

Am crescut într-o democrație tânără, construită „din mers”, fără un manual de utilizare. Lipsa unor reguli clare a transformat societatea românească într-un laborator de experimente continue, iar efectele se văd în pilonii principali ai vieții noastre:

• Sistemul de Învățământ – De la elitism la mediocritate: În 35 de ani, am parcurs un drum involutiv. Am trecut de la mândria de a fi un popor „cu carte”, la o realitate în care supraviețuirea a dictat prioritățile: ne-am concentrat pe „ce punem pe masă”, ignorând „ce punem în cap”. Rezultatele PISA 2022 (locul 45 din 81) nu sunt doar cifre, ci simptomul unui sistem care produce diplome, dar generează analfabetism funcțional.

• Educația Financiară – Capcana consumului: Statisticile ne arată o realitate paradoxală: românii câștigă bani, dar rămân săraci. Lipsa culturii financiare ne-a transformat în experți ai îndatorării și ai consumului impulsiv, și mai puțin în investitori sau economi chibzuiți. Știm să cheltuim, dar nu știm să construim avere.

• Cultura Sănătății – Reacție, nu prevenție: Deși accesul la servicii medicale există, mentalitatea colectivă este orientată spre „repararea avariei” (tratarea bolii) și aproape deloc spre prevenție și stil de viață sănătos.

• Maturitatea Politică – Iluzia formei fără fond: Timp de trei decenii, am validat prin vot „promisiunea frumoasă” în detrimentul „realității crude, dar sănătoase”. Lipsa educației civice ne-a făcut vulnerabili la populism, alegând prea des confortul minciunii în locul pragmatismului.

II. Trezirea Generației de Sacrificiu

Generația mea a fost cobaiul acestei tranziții. Am înotat împotriva curentului, ne-am lovit, am improvisat și am reușit, cu greu, să ne păstrăm echilibrul. Venim din familii care nu au știut și nu au avut instrumentele necesare pentru a ne ghida într-o lume capitalistă.

Dar a fost nevoie de timp, de durere și de eșecuri pentru a ajunge aici. Astăzi, ajunși la vârsta maturității depline, vedem în sfârșit „luminița de la capătul tunelului”. Am înțeles lecția supremă: improvizația are limite. Am început să pariem totul pe educație – în politică, economie, sănătate și în propriile case – pentru că am văzut costul uriaș al ignoranței.

III. Imobiliarele: O Oglindă a Societății

Dacă educația este esențială în orice domeniu, în imobiliare ea devine critică, fiind sectorul care gestionează cea mai mare parte a averii populației. Din păcate, piața imobiliară reflectă fidel haosul general descris mai sus.

În prezent, nu putem vorbi despre EDUCAȚIE în imobiliare, ci doar despre tentative izolate. Profesia de agent imobiliar în România este blocată de:

1. Vid Legislativ și de Reglementare: Meseria nu are un cadru legal specific robust. Ne bazăm pe un Cod al Muncii generalist, insuficient pentru complexitatea tranzacțiilor imobiliare.

2. Absența Standardelor Profesionale: Fără un „manual de operare” unitar, fiecare agent își definește propriile reguli. Subiectivismul („fac ce cred eu că e bine”) înlocuiește metodologia clară, în detrimentul clientului.

3. Fracturi în Colaborare: Lipsa unui limbaj comun și a unor norme clare duce la blocaje în colaborarea dintre agenți, în special în zona reprezentării exclusive, unde transparența ar trebui să fie totală.

IV. Soluția: Autoreglementare prin Forță Instituțională

De ani de zile asteptam trecerea "legii agentului imobiliar" prin Parlament. De ani de zile asteptam legi, reguli, organisme de reglementare de la Stat. In 2026, nu mai putem aștepta salvarea de la Parlament. Soluția nu vine din exterior, ci din interiorul breaslei, prin consolidarea unei asociații profesionale puternice.

APAIR (Asociația Profesională a Agenților Imobiliari din România) este astazi singura care poate si trebuie să își asume rolul de lider și pilon central al educației imobiliare prin patru direcții strategice:

• Crearea „Legii Interne” a Agentului Imobiliar: Implementarea unui standard de lucru obligatoriu pentru toți membrii, derivat din Codul Etic. Acesta trebuie să devină "lege" pentru toti membrii.

• Masa Critică: Un standard este relevant doar dacă este adoptat pe scară largă. Obiectivul este creșterea expunerii și atingerea unui număr de mii de membri care să opereze sub aceleași reguli.

• Profesionalizarea Organizației: Trecerea la următorul nivel organizațional. Avem nevoie de bugete solide pentru a susține structuri executive profesioniste (CEO, departament juridic, marketing, PR și o divizie dedicată de educație continuă).

• Educația Publicului: Misiunea noastră transcende tranzacția. Trebuie să educăm consumatorul, să explicăm mecanismele financiare din spatele unei achiziții și să comunicăm transparent valoarea serviciilor noastre.

Concluzie: Misiunea Noastră pentru 2026

După 35 de ani de incertitudine, generația mea nu mai are voie să ezite. Am înțeles nevoia de educație „pe pielea noastră”. Misiunea anului 2026 și a celor ce urmează este clară: să construim un mediu imobiliar solid, predictibil și etic.

Datoria noastră este să lăsăm copiilor noștri o piață în care profesia de agent imobiliar este respectată și reglementată, nu un „Vest Sălbatic”.

Fără o asociație imobiliară puternică, nu există educație. Iar fără educație, nu există viitor în imobiliare!

V. Un Apel la Maturitate și Moștenire

Timp de 35 de ani, breasla imobiliară a dus o luptă surdă și continuă pentru identitate, drepturi și recunoaștere. A sosit momentul să ne trezim și să admitem un adevăr fundamental: avem o nevoie disperată de EDUCAȚIE ÎN IMOBILIARE.

Mai mult, trebuie să acceptăm realitatea că nu există o altă cale viabilă pentru această educație în afara APAIR.

Vă invit să alegem maturitatea în detrimentul afinităților personale, a orgoliilor mărunte sau a confortului toxic de a spune „nu mă bag”. Haideți să construim, în sfârșit, acea lume imobiliară mai bună pe care ne-o dorim. Nu pentru noi – noi ne-am obișnuit cu greul. Ci pentru copiii noștri, mulți dintre ei alegând deja să ne calce pe urme în această meserie.

Astăzi, în 2026, decizia crucială este la noi: îi condamnăm și pe ei să „înoate” disperați împotriva curentului, sperând să atingă pământul, sau le construim noi o fundație solidă pe care să poată păși cu încredere și demnitate?