De la sala de operație la biroul notarial: de ce amânarea ne costă liniștea

La sfârșitul lui noiembrie 2025 am simțit că ceva nu e în regulă cu sănătatea mea. Un gust amar, dureri în partea dreaptă a abdomenului, dureri de cap neobișnuite. Din întâmplare, unei colege de birou i s-a făcut rău într-o zi, iar din discuțiile cu ea și cu echipajul de ambulanță am realizat că împărțim același diagnostic: bilă leneșă, posibil o colică.

Vizita la medic a confirmat suspiciunile: colecistită, cu o „piatră" descoperită la ecografie. Gastroenterologul a fost ferm — va fi nevoie de o operație. Din fericire, nu era o urgență. Mi-a prescris un tratament, un regim strict și mi-a recomandat un chirurg din aceeași unitate.

Evident, am întrebat cât de repede ar trebui „să mă mișc". Răspunsul a fost clasic: „nu arde, dar cu cât mai repede, cu atât mai bine, pentru că oricând pot apărea complicații."

Prima etapă: iluzia controlului

Pentru că agentul imobiliar din mine nu se poate abține, m-am văzut aproape imediat în situația vânzătorului care are o problemă, vrea să-și vândă casa, dar — pentru că „nu arde" — caută soluții să amâne rezolvarea firească.

A urmat o lună de liniște. Medicamentele și regimul și-au făcut efectul. Eram vânzătorul care tocmai a scos proprietatea pe piață și, pentru că primește telefoane și primele vizite, își spune: „lasă, că poate totuși nu e nevoie de un compromis; sau, dacă o fi… mai vedem."

Decembrie a trecut. Iubitorul de tradiții din mine a trebuit să se mulțumească cu friptură de conopidă și ceai de mușețel în loc de porc și vin fiert. Dar eram bine, fără dureri, fără presiune. Exact atitudinea vânzătorului care simte un oarecare interes și speră că totul se rezolvă de la sine.

A doua etapă: când timpul lucrează împotriva ta

La început de ianuarie am început să clachez. Timpul trecea, iar problema nu dispărea — era doar „mascată" de regim și pastile. Nu aveam dureri fizice, dar mă consumam psihic. Faptul că oricând se putea declanșa ceva mă epuiza.

Mă vedeam din nou în postura vânzătorilor care observă cum timpul se scurge, proprietatea stă pe piață, iar problema lor — nevoia de a vinde — e doar „atenuată" de vizionări sporadice și de interesul tot mai redus al agenților care mai sună doar ca să întrebe de stadiul ofertei.

După jumătatea lunii au apărut și stările de disconfort fizic. Mici dureri. Presiune. Iar întrebările apropiaților — „dar tu când te operezi?", „mie mi-ar fi frică în locul tău" — puneau și mai multă greutate pe umeri.

A treia etapă: frica de a avea încredere

Am programat întâlnirea cu chirurgul recomandat. Doamna doctor mi s-a părut genul care știe perfect ce face, iar recenziile online erau excelente. Cu toate astea, aveam o temere: oare la mine va funcționa?

M-am întors cu gândul la vânzătorii care înțeleg că problema nu dispare singură și încep să caute soluții. Văd agenți online, îi urmăresc pe TikTok, le citesc anunțurile. Par profesioniști și de încredere. Dar teama de a lăsa pe mâna lor cel mai de preț bun al lor rămâne uriașă.

Apoi mi-am amintit că, în urmă cu câțiva ani, vândusem o proprietate unui medic anestezist. Un OM, cu majuscule. Și culmea, doctorul Bogdan lucra în aceeași clinică, alături de chirurgul meu. M-am dus la el să-i spun ce mă doare și de ce mă tem.

— Liniștiți-vă. O cunosc pe Eliza din rezidențiat. De 20 de ani lucrăm împreună. E un medic extrem de bun. Sunteți pe mâini bune.

— Știți, domnule doctor, până și anestezia mă sperie… am traumele mele, la câte operații am avut.

— Pentru asta voi fi eu acolo. O să am grijă de dumneavoastră. Trebuie doar să aveți încredere în mine — așa cum am avut și eu în dumneavoastră când am cumpărat.

Am avut. Am făcut programarea, analizele, și am așteptat. Eram exact ca vânzătorul care a găsit agentul recomandat, pe care simte că se poate baza, a semnat contractul și acum așteaptă ca problema să-i fie rezolvată.

Finalul fericit: liniștea de după

O săptămână mai târziu, vineri la 6 dimineața, intram în clinică. Era a patra mea operație, dar pentru prima dată mergeam fără emoții. Știam că „am spatele asigurat" de profesioniști cărora le pasă. Duminică plecam acasă pe propriile picioare. Liniștit, vindecat, cu un zâmbet în colțul gurii.

Păstrând proporțiile și fără intenția de a mă compara cu medicii care salvează vieți, la ieșirea din clinică m-am simțit fix cum se simt clienții mei vânzători când pleacă de la notariat: eliberați și fericiți. În drum spre mașină mi-am spus: „trebuia să fac asta mai demult. A fost atât de simplu!" Este exact fraza pe care o aud constant de la clienți la finalul unei tranzacții.

O concluzie despre încredere

Teama e naturală. Neîncrederea, la fel. Puterea de a-ți pune viitorul, sănătatea sau siguranța financiară în mâinile altcuiva e greu de găsit. Dar, odată ce faci pasul alături de echipa potrivită, rezultatele sunt extraordinare.

Închei mulțumindu-le public doamnei doctor Eliza Gangone și domnului doctor Bogdan Grigorescu, împreună cu întreaga echipă Sanador — pentru precizia profesională, dar mai ales pentru că mi-au arătat cât de mult contează să îți pese cu adevărat de omul din fața ta.

Noi, în imobiliare, nu vindecăm fizic. Dar îndrăznesc să spun că rezolvăm probleme imobiliare cu aceeași „precizie chirurgicală" și cu aceeași empatie.