Răspunsuri

Bun găsit! Vă mulțumesc că sunteți aici și că alocați timp acestui articol — pe care l-am numit „Răspunsuri", pentru că exact asta cred că îl căutăm cu toții în aceste momente.

Suntem într-un moment de răscruce, cum n-am mai trăit până acum. Milioane de întrebări se învârt în mintea mea, așa cum sunt sigur că o fac și în a voastră. Iată întrebările la care am căutat răspuns — chiar dacă nu am și găsit la toate.

1. Este acesta sfârșitul?

Sincer, n-am nici cea mai vagă idee. Dar tind să cred că nu. Iar dacă ar fi să fie, chiar nu există nimic ce aș putea face ca să împiedic asta.

2. Este acesta sfârșitul meu?

Sunt om și nu mă pot opri să nu mă gândesc: bine, dar dacă scapă toți și mor eu? Fie de COVID-19, fie de altceva — avem destule, nu credeți? — dac-o fi să mor, tot mor. Și asta vine de la unul operat de două ori în ultimii trei ani, care s-a luptat anul trecut și cu atacuri de panică. Încă îmi răsună în urechi îndemnul doamnei doctor, la 4:30 dimineața, pe masa de operație: „Rămâi cu noi, nu închide ochii!" Sună ca-n filme. Eu am trăit filmul ăsta pe viu. Cu toate astea, sunt azi aici, printre voi.

3. Se va sfârși piața imobiliară?

Sunt convins că astfel de gânduri au existat și după primul sau al doilea război mondial, și după gripa spaniolă. Chiar dacă toată populația lumii s-ar muta în peșteri, aș fi acolo să mă ocup de vânzare.

Ce cred că se va schimba ține de priorități. Vom gândi altfel spațiul locativ: mult mai mulți cumpărători de case, iar „ansamblu rezidențial nou" nu va mai însemna doar bloc fără niciun metru de verdeață. Vor câștiga cei care construiesc și vând case — mai ales case independente energetic, capabile să se susțină singure. Rămâne doar ca dezvoltatorii să găsească soluția de a le face la costuri rezonabile. Iar la blocuri, vor avea succes ansamblurile cu parcuri interioare, spații verzi, locuri de joacă, incinte închise și securizate — unde poți ieși 10–15 minute la aer fără să te bagi în mulțime. Și să te simți în siguranță acasă.

4. Vine criza?

Nu, nu vine — deja e aici. Mulți apostoli ai apocalipsei economice au trâmbițat recesiunea în ultimii doi ani; pandemia a adus-o. Acum o lună, antreprenorii se plângeau că nu găsesc forță de muncă; acum, angajații se plâng că nu mai au locuri de muncă. În mai puțin de 30 de zile.

Cred că va fi o criză intensă, dar scurtă — pentru că, după 2008, guvernele și-au învățat lecția și vor tipări bani. Un restart pentru mediul economic și pentru sistemul de stat. Dacă scăpăm de pandemie până în vară, până la finalul lui 2021 suntem înapoi pe șine. Dacă durează mai mult, durează mai mult și revenirea.

5. Vor scădea prețurile?

Da. Chiar dacă încă n-au scăzut — și n-au scăzut pentru că nu se fac tranzacții. Când vor reîncepe, vor scădea. Cât? Nu știe nimeni; profesioniștii discută de 20–30%, poate mai mult, poate mai puțin.

Și atunci ce e de făcut? Dacă trebuie să vindeți, vindeți acum, cu un discount de 10–15%. E o reducere bună, care poate convinge un cumpărător care la rândul lui trebuie să cumpere să facă pasul acum, înainte să apară pe piață sute de oferte concurente. Iar dacă aveți proprietăți dar nu trebuie să vindeți, regândiți strategia: schimbați statusul din „de vânzare" în „de închiriat". Obțineți un venit, scăpați de costurile de întreținere, iar când piața își revine, reluați vânzarea.

6. Va mai fi nevoie de agenți imobiliari?

Oh, și încă cum. Dar nu de orice fel de agent. Tot aud, prin webinarii și cursuri, că „agentul trebuie să se schimbe, să evolueze, să se reinventeze" — dar nimeni nu spune și cum.

Poate vă dau eu o idee. Ieri am preluat un apartament pe care îl închiriez și care tocmai s-a eliberat. Pentru că siguranța și sănătatea sunt acum definitorii, imediat ce am luat cheia, o echipă de specialiști a făcut dezinfectarea apartamentului, cu echipament și soluții în măsură să omoare viruși și microbi; abia apoi s-a făcut curat. În mod normal, curățenia era suficientă. Noi nu ne-am oprit acolo — din respect pentru client. În vremurile astea, exact genul ăsta de acțiuni fac diferența.

7. Ce avem de făcut?

Fie că mai durează o lună sau trei, va veni ziua în care se sfârșește nebunia asta. Iată ce mi-am propus eu până atunci: să văd atâtea seriale pe Netflix încât să pot anula abonamentul; să citesc măcar 10% din cărțile cumpărate și necitite; să parcurg materialele de vânzări și marketing salvate și niciodată deschise; să găsesc limbajul corect de comunicare cu copilul meu mijlociu, de care m-am îndepărtat; să-mi reglez în sfârșit toate instrumentele software; să regândesc situl și paginile de social media; și să creez campanii prin care vânzătorii din zonă să știe cine îi poate ajuta după pandemie.

Printre toate astea, mai facem o vizionare, mai închiriem o proprietate — în siguranță, cu măști, mănuși și botoși, cu gel dezinfectant și cu toate hainele la spălat când ajungem acasă.

8. Dacă sunt agent, ar trebui să muncesc acum?

Părerea mea: acum se vede cine e cu adevărat dedicat meseriei. Dacă aveți proprietăți goale, nelocuite, unde puteți face vizionări în siguranță, și dacă aveți urgențe — da, puteți lucra.

Ce înseamnă urgențe la noi? Oameni relocați care au nevoie de o chirie azi; familii care vor să evadeze de la bloc la curte; oameni care și-au vândut casa și trebuie să elibereze, dar nu au unde se muta. Recomand ferm: nu faceți vizionări fără mască, mănuși și botoși — nici voi, nici clienții. Deschideți casa, lăsați-i pe ei să intre, purtați discuțiile afară, la distanță. Nu intrați în case locuite decât în caz de extremă urgență, nu umblați din casă în casă și limitați-vă, pe cât posibil, la o întâlnire pe zi.

Dar de ce ar trebui totuși să lucrăm? Pentru că o vânzare hrănește un lanț întreg: agentul, notarul, personalul de la notariat, cartea funciară, cadastrul, certificatele energetice, banca, brokerul de credite. În urma ei, un zugrav pune pâine pe masă copiilor lui, la fel un faianțar sau unul care pune parchet — și se plătește și salariul vânzătoarei de la depozit. Iar acei bani se cheltuie mai departe, la magazin, unde se plătesc alte salarii și se duc bani către producătorul de lapte, de pâine.

Nu aveți idee în câte locuri merg banii în urma unei tranzacții imobiliare. Suntem responsabili ca breaslă și avem obligația să ne ferim și să-i ferim pe ceilalți. Dar trebuie să ținem economia în viață — altfel, degeaba scăpăm de pandemie.

Vă invit pe toți la moderație — cuvântul-cheie al perioadei. Lucrați cu respectarea regulilor, în siguranță. În rest, stați acasă. Știu, e frustrant și obositor. Dar e oare atât de greu încât ai schimba locul cu bunicul tău, care a luptat luni întregi în tranșee, în timp ce tu lupți cu canapeaua? Și mie mi-e greu. Din păcate, asta arată nu cât de grele sunt timpurile, ci cât de slabi suntem noi.

Toate astea se vor termina, iar apoi vom reveni la traficul nostru bară la bară și la certurile pe locurile de parcare. Până atunci, să folosim timpul pentru ce ne-am dorit mereu, dar n-am avut timp. Celor care se tem că nu vor mai avea loc de muncă le amintesc că până de curând nu se găseau oameni. Celor care se tem că își vor pierde afacerea le amintesc că, dacă a sucombat la prima furtună, poate nu era una bună — și că e momentul potrivit să înceapă alta.

Iar lecția cea mai importantă: cât de multă nevoie avem de producție internă, de la agricultură până la industrie. Alergăm după mălai unguresc și orez thailandez, în loc să avem producție românească. O lecție pe care n-ar trebui s-o uităm — altfel suntem condamnați s-o repetăm.

Închei cu dictonul meu preferat: în final, totul va fi bine. Iar dacă încă nu e bine, nu e finalul.